milogi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILOGÍ, milogesc, vb. IV.
Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din
milog.milogi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!milogí (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se milogéște, imperf. 3
sg. se milogeá; conj. prez. 3
să se milogeáscămilogì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milogì v.
1. a cere de milă;
2. fig. a implora cu fățărnicie:
veni milogindu-se la muma voinicului ISP.