milog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILÓG, -OÁGĂ, milogi, -oage, s. m. și
f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (
Reg.) Om infirm, schilod. – Din
milă1, probabil prin contaminare cu
olog.milog (Dicționaru limbii românești, 1939)milóg, -oágă s. (d.
milă și suf.
-og din
olog, slăbănog). Calic, cerșitor [!].
Fig. Iron. Suplicant.
milog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milóg s. m.,
pl. milógimilog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milog m.
1. care cere milă, cerșetor;
2. (ironic) suplicant.