millerit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILLERÍT, millerite, s. n. Sulfură naturală de nichel, de culoare galbenă ca alama și cu luciu metalic puternic. – Din
fr. millérite.millerit (Dicționar de neologisme, 1986)MILLERÍT s.n. (
Min.) Sulfură naturală de nichel. [< fr.
millérite].
millerit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MILLERÍT (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. W.H. Miller)
s. n. Sulfură naturală de nichel, cristalizată în sistemul romboedric. Are culoarea galbenă ca alama, urmă neagră-verzuie și luciu metalic puternic. Este unul dintre cele mai bogate minerale de nichel.
millerit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!millerít s. n.,
pl. milleríte