milogeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MILOGEÁLĂ, milogeli, s. f. Faptul de
a se milogi. –
Milogi +
suf. -eală.milogeală (Dicționaru limbii românești, 1939)milogeálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te milogi.
Fig. Cerere prea umilă, milcuire. Cerșitorie.
milogeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)milogeálă s. f.,
g.-d. art. milogélii; pl. milogélimilogeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)milogeală f.
1. cerere de milă;
2. implorare ipocrită.