microelectronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROELECTRÓNIC, -Ă, microelectronici, -ce, s. f.,
adj. I. S. f. Ramură a electronicii care studiază producerea și utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare.
II. Adj. 1. Referitor la microelectronică (
I).
2. (Despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [
Pr.:
-cro-e-] – Din
engl. microelectronic(s).