microelement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROELEMÉNT, microelemente, s. n. Element chimic care intră în compoziția hormonilor, a enzimelor, a fermenților etc. și care se găsește în cantități foarte mici în sol și în organism. [
Pr.:
-cro-e-] – Din
fr. micro-élément.microelement (Dicționar de neologisme, 1986)MICROELEMÉNT s.n. Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol sau în organismele vii. [< fr.
micro-élément].
microelement (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROELEMÉNT s. n. element chimic care se găsește în cantități foarte mici în sol, sau în organismele vii; oligoelement. (< fr.
micro-élément)
microelement (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICROELEMÉNT (‹
fr. {i})
s. n. Element chimic care se găsește în cantități mici foarte mici în sol și în organism.
M. intră în compoziția hormonilor, a enzimelor, a fermenților ș.a. (
ex. iod, fier, zinc, cupru etc.). La animalele superioare, absența lor poate duce la tulburări de creștere, de reproducere și în activitatea sistemului nervos.
Sin. oligoelement.microelement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)microelemént (mi-cro-) s. n.,
pl. microeleménte