microeconomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROECONOMÍE s. f. Economia sau relațiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi în parte. – Din
fr. micro-économie.microeconomie (Dicționar de neologisme, 1986)MICROECONOMÍE s.f. Disciplină care studiază relațiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi. [Gen.
-iei. / cf. fr.
microéconomie].
microeconomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROECONOMÍE s. f. disciplină care studiază relațiile economice la nivelul fiecărei întreprinderi. (< fr.
microéconomie)
microeconomie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MICROECONOMÍE (‹
micro- +
economie)
s. f. Domeniu al teoriei economice, care, în opoziție cu
macroeconomia, studiază comportamentul unităților economice individuale (consumator, lucrător, firmă).
M. interpretează comportamentul întreprinderilor și indivizilor care se informează, iau decizii și stabilesc strategii. De
ex., pentru o firmă problemele esențiale ale analizei la nivel microeconomic sunt: ceea ce produce, prețul de vânzare a produselor, repartizarea veniturilor.
microeconomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)microeconomíe (mi-cro-) s. f.,
art. microeconomía, g.-d. microeconomíi, art. microeconomíei