microelectronic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MICROELECTRÓNIC, -Ă, microelectronici, -ce, s. f.,
adj. I. S. f. Ramură a electronicii care studiază producerea și utilizarea circuitelor electronice cu grad înalt de miniaturizare.
II. Adj. 1. Referitor la microelectronică (
I).
2. (Despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [
Pr.:
-cro-e-] – Din
engl. microelectronic(s).
microelectronic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MICROELECTRÓNIC, -Ă I.
adj. 1. referitor la microelectronică. 2. (despre dispozitive electronice) cu grad înalt de miniaturizare. II. s. f. ramură a electronicii care studiază miniaturizarea continuă a circuitelor și aparatelor electronice. (< fr.
microélectronique, engl.
microelectronic/s/)
microelectronic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MICROELECTRÓNIC, -Ă, microelectronici, -ce, adj. II. 1. Referitor la microelectronică (
I).
2. (Despre dispozitive electronice) Cu grad înalt de miniaturizare. [
Pr.:
-cro-e-] – Din
engl. microelectronic(s).