miazănoapte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIAZĂNOÁPTE s. f. 1. Unul dintre cele patru puncte cardinale, aflat în direcția stelei polare, nord;
p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal. ♦ Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) nord.
2. (
Înv. și
pop.) Miezul nopții. –
Lat. mediam noctem.