miaun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÁUN, miaune, s. n. Mieunat. [
Pr.:
mia-un] – Din
mieuna (derivat regresiv).
miaun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miáun (rar)
s. n.,
pl. miáune