miaut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [
Pr.:
mia-ut] – Din
miau.miaut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)miáut (rar)
s. n.,
pl. miáute