mișuneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIȘUNEÁLĂ,mișuneli, s. f. (Rar) Mișunare. – Mișuna + suf. -eală.
mișuneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mișuneálă (rar) s. f., g.-d. art. mișunélii; pl. mișunéli