mișuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MIȘUIÁLĂ,mișuieli, s. f. (Rar) Mișunare. [Pr.: -șu-ia-] – Mișui + suf. -eală.
mișuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mișuiálă (rar) s. f., g.-d. art. mișuiélii; pl. mișuiéli