metropolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METRÓPOLĂ, metropole, s. f. 1. Nume dat marilor orașe ale lumii (de obicei capitale de state),
2. Oraș sau stat antic, considerat în raport cu coloniile sale.
3. Stat considerat în raport cu coloniile sale. [
Acc. și:
metropólă] – Din
fr. métropole.metropolă (Dicționar de neologisme, 1986)METRÓPOLĂ s.f. 1. Stat, oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat.
2. Stat considerat în raport cu coloniile sale.
3. Oraș mare, de obicei capitala unei țări. ♦ Reședința unei arhiepiscopii catolice. [< fr.
métropole, cf. lat., gr.
metropolis < gr.
meter – mamă,
polis – oraș].
metropolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)METRÓPOLĂ s. f. 1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale. 3. oraș mare, capitală a unei țări. (< fr.
métropole)
metropolă (Dicționaru limbii românești, 1939)*metrópolă f., pl.
e (vgr.
metrópolis, oraș din care s´aŭ dezvoltat altele, d.
metér, mamă, și
pólis, oraș; it.
metrópoli, fr.
métropole. V.
mitropolie). Stat, patrie mamă, oraș considerat în raport cu coloniile luĭ:
Francia e metropola Algeriiĭ. Fig. Capitală, rezidență, oraș important într´o regiune. – Ob.
-ólă (după fr.).
metropolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metrópolă (me-tro-) s. f.,
g.-d. art. metrópolei; pl. metrópolemetropolă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metropolă f.
1. oraș cu rezidență arhiepiscopală;
2. capitala unui Stat;
3. Statul însuș în raport cu coloniile sale.