metropolitan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METROPOLITÁN, -Ă, metropolitani, -e, adj.,
s. n. 1. Adj. Care aparține unei metropole; care are caracter de metropolă; originar dintr-o metropolă.
2. S. n. (Rar) Metrou. – Din
fr. métropolitain.metropolitan (Dicționar de neologisme, 1986)METROPOLITÁN s.n. Linie ferată urbană (subterană) electrificată; vehicul care circulă pe o astfel de linie; metro, metrou. [Pl.
-ne. / < fr.
métropolitain].
metropolitan (Dicționar de neologisme, 1986)METROPOLITÁN, -Ă adj. Al metropolei. [Cf. lat.
metropolitanus, fr.
métropolitain].
metropolitan (Marele dicționar de neologisme, 2000)METROPOLITÁN, -Ă I.
adj. referitor la metropolă. II. s. n. metrou. (< fr.
métropolitain)
metropolitan (Dicționaru limbii românești, 1939)*metropolitán, -ă adj. (lat.
metropolitanus, d.
metrópolis, metropolă). Care are caracteru uneĭ metropole, din metropolă, a metropoleĭ.
Biserică metropolitană, mitropolie.
Tren metropolitan, tren care circulă în prejuru [!] și pin [!] mijlocu capitaleĭ, ca la Paris.
metropolitan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metropolitán1 (referitor la metropolă)
(me-tro-) adj. m.,
pl. metropolitáni; f. metropolitánă, pl. metropolitánemetropolitan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metropolitán2 (metrou) (
înv.)
(me-tro-) s. n.,
pl. metropolitánemetropolitan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metropolitan a.
1. ce are caracterul unei metropole:
oraș metropolitan; 2. arhiepiscopal:
biserică metropolitană. ║ n. tren subteran.