metronom (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)METRONÓM, metronoame, s.n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale de timp egale.
metronom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METRONÓM, metronoame, s. n. Instrument care marchează, prin bătăile regulate ale unui pendul, intervale egale de timp și care se întrebuințează în laboratoare, în muzică etc. [
Pl. și:
metronomuri] – Din
fr. métronome.metronom (Dicționar de neologisme, 1986)METRONÓM s.n. Instrument care marchează prin bătăi regulate intervale egale de timp; metrometru. [< fr.
métronome, cf. gr.
metron – măsură,
nomos – regulă].
metronom (Marele dicționar de neologisme, 2000)METRONÓM s. n. instrument prevăzut cu o tijă de pendul, cu perioadă reglabilă, care marchează tempoul în muzică. (< fr.
métronome)
metronom (Dicționaru limbii românești, 1939)*metronóm n., pl.
oame (vgr.
métron, măsură, și
nómos, regulă, lege). Un fel de péndul [!] care servește la marcat măsura în muzică (inventat de Mälzel, n. la 1772 în Regensburg, m. la 1838 în Philadelphia).
metronom (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)METRONÓM (‹
fr. {i}; {s}
metro- +
gr. nomos „regulă”)
s. n. Instrument (inventat de muzicianul german J.N. Maelzel în 1816) care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale, de regulă un timp muzical. Are o frecvență de 40-208 oscilații pe minut.
metronom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metronóm (me-tro-) s. n.,
pl. metronoáme