metronomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METRONOMÍE s. f. Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul și cu perfecționarea etaloanelor de măsură. – Din
fr. métronomie.metronomie (Dicționar de neologisme, 1986)METRONOMÍE s.f. Studiul instrumentrlor și aparatelor de măsură. [Gen.
-iei. / < germ.
Metronomie].
metronomie (Marele dicționar de neologisme, 2000)METRONOMÍE s. f. studiul instrumentelor și aparatelor de măsură. (< fr.
métronomie)
metronomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metronomíe (me-tro-) s. f.,
art. metronomía, g.-d. metronomíi, art. metronomíei