metod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METÓD s. n. v. metodă.metod (Dicționaru limbii românești, 1939)*metód n., pl.
oade, și
metódă saŭ (maĭ rar)
metoádă f., pl.
e (fr.
méthode f., it.
método, lat.
méthodus f., d. vgr.
méthodos f., d.
metá, cu, și
῾odós, drum. V.
epis-, ex-, peri- și
sin-od). Sistemă, mers sistematic ca să ajungĭ la un scop:
a proceda cu metodă. Mod de a lucra:
fie-care cu metoda luĭ. Fil. Mers rațional al spirituluĭ p. a ajunge la descoperirea adevăruluĭ:
Descartes a scris o măreață operă despre metodă. Metodă, carte cu elementele uneĭ științe saŭ arte:
metodă de învățat o limbă, metodă de piano.