metodic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METÓDIC, -Ă, metodici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se conformează unei metode, făcut după un plan organizat; sistematic. – Din
fr. méthodique.metodic (Dicționar de neologisme, 1986)METÓDIC, -Ă adj. (
adesea adv.) Cu metodă; sistematic. ♦ De metodică. [< fr.
méthodique].
metodic (Marele dicționar de neologisme, 2000)METÓDIC, -Ă adj. 1. (și adv.) făcut cu metodă; sistematic. 2. metodologic. (< fr.
méthodique)
metodic (Dicționaru limbii românești, 1939)*metódic, -ă adj. (vgr.
methodikós, ĭubitor de metodă (de regulă, de ordine), sistematic:
spirit metodic. Făcut cu metodă:
carte metodică. S. f. Metodologie, partea uneĭ științe care se ocupă de metoda eĭ. Adv. Cu metodă:
a lucra metodic.metodic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metódic adj. m.,
pl. metódici; f. metódică, pl. metódicemetodic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)metodic a.
1. care are regulă și metodă:
instrucțiune metodică; 2. prea regulat, minuțios:
un om metodic.