metempsihoză (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul omului ar străbate, după moarte, în vederea purificării, un lung ciclu de incarnări succesive în plante, animale și oameni.
metempsihoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)METEMPSIHÓZĂ s. f. Concepție despre transmigrația sufletelor oamenilor care ar parcurge, după moarte, în vederea purificării, un lung șir de
reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din
ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(
h)
ose.metempsihoză (Dicționar de neologisme, 1986)METEMPSIHÓZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr.
métempsycose, cf. gr.
metempsychosis – deplasarea sufletelor].
metempsihoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)METEMPSIHÓZĂ s. f. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație. (< fr.
métempsycose)
metempsihoză (Dicționaru limbii românești, 1939)*metempsihóză f., pl.
e (vgr.
metempsýhosis, d.
metá, după, și
empsýho, însuflețesc,
psýho, respir,
psyhé, suflet. V.
psihologie). Transmigrațiune, trecerea sufletuluĭ dintr´un corp într´altu. – Această închipuire a existat în India și Egipt, de unde a primit-o Pitagora, care a profesat-o în Grecia. Fiind-că, mîncînd carne, omu putea mînca un seamăn al luĭ (că sufletu omuluĭ putea trece în orĭ-ce animal și vice-versa), pitagoreiĭ nu mîncaŭ carne.
metempsihoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)metempsihóză s. f.,
g.-d. art. metempsihózei