reincarna - explicat in DEX

reincarna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

reincarna (Dicționar de neologisme, 1986)
REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

reincarna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

reincarna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză

reincarna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] — Din fr. réincarner.