mesagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESÁGIU s. n. v. mesaj.mesagiu (Dicționar de neologisme, 1986)MESÁGIU s.n. v.
mesaj.
mesagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*mesagiŭ n. și
-áj n., pl.
e (fr.
message, d. vfr.
mes, trimes [!], care e lat.
mĭssus. V.
trimet). Însărcinarea de a duce o veste saŭ un pachet:
a fi însărcinat c´un mesagiŭ. Lucru trimes [!] (veste saŭ pachet):
a primi un mesagiŭ. Comunicațiune oficială între puterea executivă și cea legislativă saŭ între cameră și senat.
Mesagiu tronuluĭ, scrisoare adresată de rege corpurilor legĭuitoare.