mesagerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESAGERÍE, mesagerii, s. f. 1. Oficiu, întreprindere, local de unde se expediază mărfurile sau (în trecut) de unde plecau diverse mijloace de transport pentru călători.
2. Sistem de transport al mărfurilor sau (în trecut) al călătorilor, cu trenul, vaporul sau autocamionul, organizat de o mesagerie (
1). – Din
fr. messagerie, it. messaggeria.mesagerie (Dicționar de neologisme, 1986)MESAGERÍE s.f. Transportarea rapidă a mărfurilor în vagoane speciale, atașate trenurilor de călători. ♦ Oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor. ♦ Vagon pentru transportul rapid de mărfuri, de pachete etc. [Gen.
-iei. / < fr.
messagerie, it.
messaggeria].
mesagerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)MESAGERÍE s. f. sistem de transport rapid al mărfurilor, cu trenul, în vagoane speciale, cu vaporul sau autocamionul. ◊ oficiu de expediere a pachetelor, a mărfurilor. (< fr.
messagerie, it.
messaggeria)
mesagerie (Dicționaru limbii românești, 1939)*mesageríe f. (fr.
messagerie). Serviciŭ de trăsurĭ, trenurĭ, vapoare p. transportu mărfurilor și călătorilor. Transport rápid, trimitere rápidă.
mesagerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mesageríe s. f.,
art. mesagería, g.-d. art. mesageríei; pl. mesageríi, art. mesageríilemesagerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mesagerie f.
1. stabiliment de trăsuri pentru transportul călătorilor sau al mărfurilor;
2. trăsurile întrebuințate la acest serviciu.