mesager (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESAGÉR, -Ă, mesageri, -e, s. m. și
f. Persoană însărcinată să ducă, să transmită, să comunice cuiva sau undeva un mesaj; trimis
2, sol
2, vestitor, crainic. ♦ (Adjectival; despre porumbei) Care a fost dresat să se întoarcă la locul de plecare, adesea pentru a transmite un mesaj. – Din
fr. méssager, it. messaggero.mesager (Dicționar de neologisme, 1986)MESAGÉR s.m. 1. Purtător al unui mesaj; persoană care anunță ceva din partea cuiva; trimis, sol. ◊
Porumbel mesager = porumbel dresat să se întoarcă la locul de plecare pentru a transmite un mesaj.
2. (
Genet.) Fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism; informator. [< fr.
messager, it.
messaggero].
mesager (Marele dicționar de neologisme, 2000)MESAGÉR, -Ă s. m. f. 1. purtător al unui mesaj; sol. 2. fracțiune celulară de acid ribonucleic, care exercită o influență genetică determinantă asupra celulelor unui organism. (< fr.
messager, it.
messaggero)
mesager (Dicționaru limbii românești, 1939)*mesagér, -ă s. (fr.
messager, fem.
-gère, d.
message, mesagiŭ). Persoană trimeasă cu o veste, anunțător.
mesager (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mesagér s. m.,
pl. mesagérimesager (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mesager m.
1. cel însărcinat cu un mesaj;
2. cel ce poartă mesaje dintr’un oraș într’altul.