mesa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÉSA adv. (
Fam.; în
expr.)
A intra (sau
a cădea, a băga)
mesa = a ajunge (sau a face pe cineva să ajungă) într-o situație neplăcută, a intra (sau a băga pe cineva) într-o încurcătură, într-un bucluc. – Din
ngr. mésa „înăuntru”.
mesa (Dicționar de neologisme, 1986)MÉSA s.f. (
Geol.) Platou înalt și lat, cu costișe ascuțite de stâncă ce coboară abrupt spre câmpiile înconjurătoare. [< engl., sp., it.
mesa, cf. lat.
mensa – masă].
mesa (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÉSA s. f. platou înalt, înconjurat de abrupturi. ◊ podiș bazaltic provenit din lava acumulată inițial în văi largi, sau în depresiuni. (< sp.
mesa)
mesa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mésa adv. –
1. Bătut la unele jocuri de cărți. –
2. (În expresii) Înșelat.
Ngr. μέσα „înăuntru” (Graur,
BL, IV, 100);
cf. expresia
l-au băgat mesa, din
ngr. τòν ἔβαλαν μέσα.
Cf. misit.mesa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mésa (
fam.)
adv.