mesadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MESÁDĂ s. f. v. misadă.mesadă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mesadă, mesade s. f. (glum.) 1. femeie atrăgătoare.
2. amantă.
mesadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mesádă s. f., g.-d.
art. mesádei; pl. mesádemesadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MESÁDĂ, mesade, s. f. Bucată de blană confecționată din mai multe piei, folosită la căptușitul paltoanelor, scurtelor etc. [
Var.:
misádă s. f.] – Din
ngr. misadi „jumătate”.