menopauză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENOPÁUZĂ s. f. Fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a încetării funcției ovariene. [
Pr.:
-pa-u-] – Din
fr. ménopause.menopauză (Dicționar de neologisme, 1986)MENOPÁUZĂ s.f. Perioadă în care încetează definitiv activitatea glandelor sexuale la femei. V.
climacteriu. [Pron.
-pa-u-. / < fr.
ménopause, cf. gr.
men – lună,
pausis – încetare].
menopauză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENOPÁUZĂ s. f. climacteriu la femei. (< fr.
ménopause)
menopauză (Dicționaru limbii românești, 1939)*menopáuză f., pl.
e (vgr.
mén, lună, și
paûsis, pauză. V.
amenoree).
Med. Încetarea definitivă a menstruelor.
menopauză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MENOPÁUZĂ (‹ fr; {s}
gr. men „lună” +
pausis „încetare”)
s. f. Fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a suprimării funcții ovariene. Apare în mod normal la vârsta 45-50 de ani. Necesită consiliere psihologică și asistență medicală adecvată.
menopauză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menopáuză (-pa-u-) s. f.,
g.-d. art. menopáuzei