menitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENITÓR, menitori, s. m. (
Înv.) Cel care prevestește ceva; prevestitor. –
Meni +
suf. -tor.menitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menitór (
înv.)
adj. m.,
pl. menitóri; f. sg. și
pl. menitoáre