meningită - explicat in DEX

meningită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.

meningită (Dicționar de neologisme, 1986)
MENINGÍTĂ s.f. Inflamație infecțioasă a meningelor. [< fr. méningite].

meningită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MENINGÍTĂ s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite)

meningită (Dicționaru limbii românești, 1939)
*meningítă f., pl. e (d. meninge). Med. Boala inflamațiuniĭ meningeluĭ: meningita tuberculoasă e de ordinar mortală.

meningită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MENINGÍTĂ (‹ fr. {i}) s. f. Inflamație a meningelui. Se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, fotofobie, febră. Poate fi de natură microbiană (m. meningococică sau epidemică, m. pneumococică, m. tuberculoasă, m. sifilitică etc.), virotică, toxică sau alergică.

meningită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
meningítă s. f., g.-d. art. meningítei; pl. meningíte

meningită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
meningită f. Med. infiamațiunea membranei ce înfășură creierul.