meninge (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENÍNGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării. – Din
fr. méninge.meninge (Dicționar de neologisme, 1986)MENÍNGE s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării: duramater, piamater și arahnoida. [Pl. invar. / < fr.
méninge, cf. gr.
meninx – membrană].
meninge (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENÍNGE s. n. fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării (dura mater, pia mater și arahnoida). (< fr.
méninge)
meninge (Dicționaru limbii românești, 1939)*menínge n., ca
laringe (vgr.
ménigx și
ménigx, gen.
méniggos, f.).
Anat. Numele celor treĭ membrane (
dura-máter, arachnoídea și
pia-máter) care învălesc [!] creĭeru și măduva spinăriĭ. V.
faringe și
laringe.meninge (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menínge s. n.,
pl. menínge