menajare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENAJÁRE, menajări, s. f. Faptul de
a (se) menaja; menajament. –
V. menaja.menajare (Dicționar de neologisme, 1986)MENAJÁRE s.f. Acțiunea de a (se) menaja și rezultatul ei; cruțare, îngrijire. [<
menaja].
menajare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menajáre s. f.,
g.-d. art. menajắrii; pl. menajắri