menajament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENAJAMÉNT, menajamente, s. n. (Adesea la
pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea unei persoane (pentru a o cruța de neplăceri, de suferință etc.); menajare. – Din
fr. ménagement.menajament (Dicționar de neologisme, 1986)MENAJAMÉNT s.n. Menajare. ♦ (
Adesea la pl.) Tact, grijă față de sensibilitatea și susceptibilitatea cuiva. [Cf. fr.
ménagement].
menajament (Marele dicționar de neologisme, 2000)MENAJAMÉNT s. n. menajare. ◊ (pl.) tact, grijă față de sensibilitatea cuiva. (< fr.
ménagement)
menajament (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menajamént s. n.,
pl. menajaménte