menaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊
Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie.
Obiect de menaj = obiect de uz casnic.
2. Căsnicie. ◊ Familie. [
Pl. și:
menaje] – Din
fr. menage.menaj (Dicționar de neologisme, 1986)MENÁJ s.n. 1. Gospodărie.
2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr.
ménage].
menaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*menáj n., pl.
urĭ și
e (fr.
ménage, d. lat. pop.
*mansionáticum [devenit
maisnage, menage], d.
manére, mansum, a rămînea. V.
mansiune).
Barb. Gospodărie, căsnicie, conducerea internă a uneĭ case:
femeile îngrijesc de menaj. Mobilele și celelalte obĭecte ale căsniciiĭ:
aicĭ e un menaj întreg. Persoanele care compun o gospodărie, familie:
în această casă-s doŭă menajurĭ.menaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)menáj s. n.,
pl. menájurimenaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)menaj n.
1. administrațiunea cheltuielilor și întreținerea unei case:
femeile au grijă de menaj; 2. toate persoanele cari compun o familie:
sunt cinci menajuri în această casă (= fr.
ménage).