melopee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELOPÉE, melopei, s. f. Melodie lentă, ritmică și monotonă, care acompania în trecut o declamație;
p. ext. compoziție muzicală, melodie. – Din
fr. mélopée.melopee (Dicționar de neologisme, 1986)MELOPÉE s.f. 1. Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri).
2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron.
-pe-e, pl.
-ei, -ee. / < fr.
mélopée, cf. lat.
melopoeia, gr.
melopoiia < gr.
melos – cântec,
poiein – a face].
melopee (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELOPÉE s. f. 1. (la vechii greci) ansamblu de reguli referitoare la cânt. 2. declamație muzicală, de formă liberă; (p. ext.) melodie monotonă lentă. (< fr.
mélopée)
melopee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melopée s. f.,
art. melopéea, g.-d. art. melopéii; pl. melopéi, art. melopéile (-pe-i-)melopee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)melopee f.
1. arta de a declama versurile la cei vechi;
2. arta de a pune cuvinte în muzică.