melopeic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELOPÉIC, -Ă, melopeici, -e, adj. (Rar) Ca o melopee; melodios, armonios. [
Pr.:
-pe-ic] –
Melopee +
suf. -ic.melopeic (Dicționar de neologisme, 1986)MELOPÉIC, -Ă adj. (
Liv.) De melopee (
2); melodios; monoton. [Pron.
-pe-ic. / et. incertă].
melopeic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MELOPÉIC, -Ă adj. de melopee (2); melodios; monoton. (< melopee + -ic)
melopeic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)melopéic (-pe-ic) adj. m.,
pl. melopéici; f. melopéică, pl. melopéice