melos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÉLOS s. n. 1. Melodie, cântec;
p. ext. muzică.
2. Aspectul cantabil, melodic al muzicii. – Din
ngr. mélos.melos (Dicționar de neologisme, 1986)MÉLOS s.n. Melodie, cântec; partea melodică a unei compoziții muzicale. [< gr.
melos – cântec].
melos (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÉLOS s. n. 1. melodie, cântec; (p. ext.) muzică. 2. aspectul melodic al muzicii. (< gr.
melos)
melos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mélos (-suri), s. n. – Melodie, arie.
Ngr. μέλος (Gáldi 509).
Sec. XVIII,
înv. –
Der. melodie (
mr. miludie),
s. f., din
ngr. μελωδία și, modern, din
fr. mélodie; melodic, adj., din
fr. mélodique; melodios, adj., din
fr. melodieux; melodramă, s. f., din
fr. mélodrame; melodramatic,
adj., din
fr. mélodramatique; meloman, s. m., din
fr. mélomane; melomanie, s. f., din
fr. mélomanie.melos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mélos s. n.