melean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MELEÁN, meleni, adj.,
s. m. (
Reg.)
1. Adj. (Om) înalt și voinic; vlăjgan.
2. S. m. Fecior, flăcău. –
Et. nec.melean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)meleán (
reg.)
s. m.,
pl. melénimelean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)melean m.
1. Mold. om înalt și bine făcut, om sdravăn, măgădău:
nu m’a prins meleanul și haraminul de Trăsnea CR.;
2. Tr. (Someș) fecior dela 14-18 ani. [Origină necunoscută].