mediație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. médiation.mediație (Dicționar de neologisme, 1986)MEDIÁȚIE s.f. Intervenție făcută între doi adversari pentru a-i împăca, pentru a-i face să se înțeleagă; mediere, mijlocire. [Gen.
-iei, var.
mediațiune s.f. / cf. fr.
médiation, lat.
mediatio].
mediație (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr.
médiation)
mediație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mediáție (-di-a-ți-e) s. f.,
art. mediáția (-ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (-ți-i-)