median (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDIÁN, -Ă, mediani, -e, adj. Care se află la mijloc; medial. ♦ Situat la mijlocul unei figuri geometrice. ♦ (Substantivat,
f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui triunghi cu mijlocul laturii opuse vârfului. ♦ (Substantivat,
f.) Fiecare dintre dreptele care unesc un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. [
Pr.:
-di-an] – Din
fr. médian, lat. medianus.median (Dicționar de neologisme, 1986)MEDIÁN, -Ă adj. Situat la mijloc, de la mijloc. ♦ (
Mat.) Situat în mijlocul unei figuri geometrice. ◊
Linie mediană = linie care împarte o figură în două părți egale. [Pron.
-di-an, pl.
-ieni, -iene. [cf. fr.
médian, lat.
medianus].
median (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDIÁN, -Ă I.
adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părți egale. II. s.f. dreaptă care unește un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feței opuse. (< fr.
médian, lat.
medianus)
median (Dicționaru limbii românești, 1939)*medián, -ă adj. (lat.
medianus, d.
medium, mijloc). Situat în mijloc:
linie mediană. Anat. Vine mediane, care-s la suprafața antebrațuluĭ, în număr de treĭ. S. f.
Geom. Într´un triunghĭ, linia dreaptă care unește un vîrf al triunghĭuluĭ cu mijlocu laturiĭ opuse.
median (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)medián (-di-an) adj. m.,
pl. mediáni; f. mediánă, pl. mediánemedian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)median a.
Anat. așezat la mijloc:
vine mediane.