medial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDIÁL, -Ă, mediali, -e, adj. Median. ♦
Spec. (Despre sunete, rar despre litere) Care se află în interiorul cuvântului. ♦ (Despre vocale) Care se articulează în partea de mijloc a cavității bucale; central. [
Pr.:
-di-al] – Din
fr. médial, lat. medialis.medial (Dicționar de neologisme, 1986)MEDIÁL, -Ă adj. De la mijloc, care ocupă mijlocul; median. ◊ (
Fon.)
Vocală medială = vocală al cărei punct de articulație se află în partea de mijloc a cavității bucale. [Pron.
-di-al. / < fr.
médial, cf. lat.
medialis <
medium – mijloc].
medial (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDIÁL, -Ă adj. median. ◊ (despre vocale) care se articulează în partea de mijloc a cavității bucale. (< fr.
médial, lat.
medialis)
medial (Dicționaru limbii românești, 1939)*mediál, -ă adj. (lat.
medialis, d.
medium, mijloc).
Gram. Care e în mijlocu saŭ în ăuntru [!] cuvîntuluĭ, vorbind de sunete saŭ de litere, ca
l în lat.
scala și
r în rom.
scară. S. f.
O medială, o literă medială. Adv. La mijloc:
literă așezată medial.medial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mediál (-di-al) adj. m.,
pl. mediáli; f. mediálă, pl. mediálemedial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)medial a.
Gram. ce ocupă mijlocul unei vorbe:
literă medială.