media (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MEDIÁ, mediez, vb. I.
Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [
Pr.:
-di-a] – Din
lat. mediare.media (Dicționar de neologisme, 1986)MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron.
-di-a. / < lat.
mediare].
media (Marele dicționar de neologisme, 2000)MEDIÁ vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat.
mediare)
media (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)média1 (presă scrisă și audiovizuală)
s. f. (în ~), art. média (~ actuală), g.-d.
art. médiei (prin intermediul ~)media (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)MÉDIA2 s. f. Presă scrisă și audiovizuală. [
Pr.:
-di-a] – Din
fr. média, engl. media.media (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MEDIA, regiune istorică și stat antic, cu centrul la Ectabana, constituit în
sec. 8-7
î. Hr., în NV Iranului, de către mezi. Cucerit în 550
î. Hr. de Cirus II, a devenit o satrapie a
Imp. Persan.
media (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mediá2 (a ~) (-di-a) vb.,
ind. prez. 3
mediáză, 1
pl. mediém (-di-em); conj. prez. 3
să mediéze; ger. mediínd (-di-ind)media (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Media f. veche țară în Azia cu cap.
Ecbatana.