mat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAT1 s. n. Situație în cadrul unei partide de șah în care regele uneia dintre părți, fiind atacat, este pus în imposibilitate de a mai fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊
Expr. A face (pe cineva)
mat = a învinge (categoric) pe cineva (într-o luptă, într-o dispută etc.) ♦ (Cu valoare de interjecție) Cuvânt cu care se anunță această situație în cursul jocului. – Din
fr. mat, germ. Matt.mat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MAT2, -Ă, mați, -te, adj. 1. Care este fără luciu, fără strălucire; șters
2.
2. (Despre sticlă;
p. ext. despre obiecte de sticlă) Care este lipsit de transparență.
3. Fără lumină; împâclit, acoperit.
4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonanță slabă; surd, înfundat. – Din
fr. mat, germ. matt.mat (Dicționar de neologisme, 1986)MAT s.n. Situație la jocul de șah în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ◊
A face (pe cineva)
mat = a câștiga o partidă de șah contra cuiva; (
fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitate de a mai spune sau de a mai face ceva. [< fr.
mat, cf. germ.
matt, pers.
mat – mort].
mat (Dicționar de neologisme, 1986)MAT, -Ă adj. Lipsit de luciu; șters; opac. ♦ (
Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonanță. [< fr.
mat].
mat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAT1 s. n. (șah) situație în care regele uneia dintre părți este într-o poziție în care nu mai poate fi apărat, determinându-se astfel sfârșitul partidei. ♦ a face (pe cineva) ~ = a) a câștiga o partidă de șah contra cuiva; b) (fig.) a pune (pe cineva) în imposibilitatea de a mai spune sau de a mai face ceva. (< fr.
mat)
mat (Marele dicționar de neologisme, 2000)MAT2, -Ă adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonanță. (< fr.
mat)
mat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mat s. n. Final la jocul de șah.
Tc. mat (T. Papahagi,
GS, VII, 295), în parte prin intermediul
fr. mat.mat (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *mat adj. fix. (fr.
mat, it.
matto, germ.
matt, turc.
mat, d. pers.
mat, mort,
šâh mat, șahu e mort [la joc]). La jocu de șah, învins (vorbind de rege). S. n., pl.
urĭ. Manevra pin [!] care-l facĭ mat pe rege. (V.
marț 2).
mat (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *mat, -ă adj. (fr.
mat, d.
mat 1). Fără lustru:
geamurĭ mate (cețate),
aur mat. Fără răsunet, înfundat:
sunet mat.mat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mat1 adj. m.,
pl. mați; f. mátă, pl. máte