mata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MATÁ pron. pers. (
Reg. și
fam.) Dumneata. [
Gen.-
dat.:
matale. –
Var.:
matále pron. pers.] – Din
dumneata.mata (Marele dicționar de neologisme, 2000)MATÁ vb. tr. 1. a face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. a etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă; a ștemui. 3. a introduce mortar în rosturi prin batere. (< fr.
mater)
mata (Dicționaru limbii românești, 1939)matá (din
dumneata), pron. pers. familiar de politeță îld.
tu saŭ
dumneata (est). Gen. și dativ
matale (din
dumitale). Uneorĭ se zice
matale și ca nom. Există și un dim. glumeț orĭ ironic
mătăluță. În Olt. Munt. vest, Trans.
tále și
tălică.mata (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MATA’AFA FIAME FAUMINA MULUNU’U II (1921-1975), om politic din Samoa de Vest.
Prim-min. (1959-1962 al coloniei autonome; 1962-1970 și 1973-1975 al regatului independent).
mata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)matá/matále (
reg.,
fam.)
pr.,
g.-d. matálematà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)matà pr. abreviațiune familiară pentru
dumniata.