măruntaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRUNTÁIE s. f. pl. 1. Totalitatea organelor interne la animale și la om; viscere, vintre;
p. restr. organele interne aflate în cavitatea abdominală. ◊
Expr. A ști toate măruntaiele (din cineva) a cunoaște gândurile cele mai ascunse (ale cuiva). ♦
Spec. Totalitatea organelor interne comestibile ale animalelor.
2. Fig. Partea cea mai adâncă a unui lucru; fund, adâncime, mijloc. ♦ Interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii, al sentimentelor și al conștiinței. [
Pr.:
-ta-ie] – Din
lat. minutalia.