mărunt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRUNT, -Ă, mărunți, -te, adj. 1. De dimensiuni, de proporții reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăți de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦ (Despre ploaie, burniță etc.) Cu stropi sau cu fulgi mici și deși.
2. (Despre bani; adesea substantivat) Cu monede divizionare, cu mărunt.
3. De înălțime, de statură mică; scund, mic. ♦ Scurt.
4. (Despre mers) Cu pași mici (și grăbiți). ♦ (Substantivat,
f.art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans.
5. (Despre ființe) Care este de vârstă fragedă, abia născut sau de câțiva ani; care este nevârstnic.
6. Fig. (Despre oameni) Care are o importanță, o valoare redusă; mic, neînsemnat. ◊
Expr. Multe și mărunte = lucruri de tot felul. ♦ Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie; de rând.
7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de înțelegere, de generozitate, care dovedește orizont limitat. [
Var.: (
pop.)
mănúnt, -ă adj.] –
Lat. minutus.