mărturisitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MĂRTURISITÓR, mărturisitori, s. m. (
Înv.) Persoană care arată, susține, probează ceva;
spec. persoană care depune o mărturie în fața unei instanțe; martor. ♦ (Adjectival) Doveditor, probant. ♦ Duhovnic, confesor. –
Mărturisi +
suf. -tor.