marufla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARUFLÁ, maruflez, vb. I.
Tranz. A lipi cu maruflu. – Din
fr. maroufler.marufla (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr.
maroufler)
marufla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*maruflá (a ~) (-ru-fla) vb.,
ind. prez. 3
marufleáză