manierat - explicat in DEX

manierat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MANIERÁT, -Ă, manierați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are maniere (1) frumoase, care are o purtare aleasă și cuviincioasă; (despre comportamentul oamenilor) care dovedește bună creștere. 2. (Despre modul de a se manifesta al cuiva) Afectat, căutat. [Pr.: -ni-e-] – Din manieră. Cf. fr. maniéré.

manierat (Dicționar de neologisme, 1986)
MANIERÁT, -Ă adj. 1. Cuviincios, binecrescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (Despre stil) Afectat; meșteșugit; artificial. [Pron. -ni-e-. / cf. fr. maniéré].

manierat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MANIERÁT, -Ă adj. 1. cuviincios, bine crescut, politicos; cu maniere frumoase. 2. (despre stil) afectat; meșteșugit; artificial. (< fr. maniéré)

manierat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*manierát, -ă adj. (fr. maniéré). Care are bune maniere. Fig. Afectat: om, stil manierat. Adv. În mod manierat.

manierat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
manierát (-ni-e-) adj. m., pl. manieráți; f. manierátă, pl. manieráte

manierat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
manierat a. afectat: stil manierat.