manierist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANIERÍST, -Ă, manieriști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Propriu manierismului;
p. ext. șablonard.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Artist) adept al manierismului. [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. maniériste.manierist (Dicționar de neologisme, 1986)MANIERÍST, -Ă adj. Referitor la manierism, propriu manierismului. //
s.m. și f. Adept al manierismului; șablonard. [Pron.
-ni-e-. / < fr.
maniériste].
manierist (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANIERÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al manierismului; formalist. (< fr.
maniériste)
manierist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)manieríst (-ni-e-) adj. m.,
s. m.,
pl. manieríști; adj. f.,
s. f. manierístă, pl. manieríste