maniabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MANIÁBIL, -Ă, maniabili, -e, adj. (
Livr.) Care este ușor de mânuit. [
Pr.:
-ni-a-] – Din
fr. maniable.maniabil (Dicționar de neologisme, 1986)MANIÁBIL, -Ă adj. 1. (
Despre mecanisme) Ușor de mânuit.
2. (
Despre oameni) Docil, blând, conciliabil. [Pron.
-ni-a-. / cf. fr.
maniable].
maniabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)MANIÁBIL, -Ă adj. 1. ușor de mânuit. 2. (despre oameni) docil, conciliabil. (< fr.
maniable)
maniabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*maniábil, -ă adj. (fr.
maniable). Care se poate mania (mînui) ușor.
maniabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)maniábil (
livr.)
(-ni-a-) adj. m.,
pl. maniábili; f. maniábilă, pl. maniábilemaniabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)maniabil a. ușor de maniat.